Scurt, despre educația în Ro, II

În vestiarul complexului sportiv unde mă antrenez aud multe conversații interesante. Multe dintre ele despre sănătate.

Concluzia: cârnatul învinge!

Recent, un tip îi spunea amicului său despre cum „pastilele de tensiune” îi alterează simțurile. Gustul e metalic, mirosul e inexistent. Foarte aiuea, m-am gândit, mi-a părut rău pentru individ.

Apoi acesta a continuat… nu mai simte gustul cârnaților prăjiți, nu mai poate savura chiftelele. I-a dat și cu mici, fără succes.

Amicul i-a dat soluția: să schimbe pastilele cu alte pastile.
Nimeni n-a spus nimic despre alimentație…

Advertisements

Scurt, despre educația în Ro

Ieri în autoboz m-am oferit să ajut o doamnă să coboare căruciorul. Părea să aibă o situație materială mai puțin bună.

În timp ce ea îl pregătea, copilului i-a căzut din mână o bucată de covrig. Doamna l-a ridicat de pe podeaua autobuzului și i l-a înapoiat.
I-am spus, încercând să fiu cât mai puțin intrusiv, că poate ar fi mai bine să-l arunce. M-a întrebat „și eu cu ce bani iau altul”?
Pe moment n-am știut cum să-i răspund. M-am gândit că amândoi știm că acea jumătate de sfert de covrig costa maximum 50 de bani. I-am spus, totuși, că dacă se îmbolnăvește copilul ei din cauza covrigului de pe jos va cheltui mai mulți bani.
Mi-a răspuns „oricum e bolnav”.
M-am găndit să cumpăr un alt covrig din stație, dar nu era așa ceva prin apropiere. M-am găndit că are multe efecte asupra ei… cărucior, bagaje etc., și poate nu vrea să-și bată capul cu asta. M-am oferit să-l arunc pentru ea. M-a întrebat cu ce bani cumpără altul?
Încă mă gândesc dacă ar fi trebuit să-i ofer bani…

The 68′ Ford Pinto Case

An interesting read about the 68′ Ford Pinto and the subsequent lawsuits involving this model.

https://users.wfu.edu/palmitar/Law&Valuation/Papers/1999/Leggett-pinto.html

The Ford Pinto case is an interesting read about technological efficiency and how this impacts people’s lives. In brief: the 1968 Ford Pinto had several problems with the fuel tank and its accessories, issues that led to fatal accidents. The company has found solutions to these problems, but a cost/ benefit analysis revealed that it would cost the company $137 million to implement changes versus paying
$49.5 million to accident victims, families, or owners of damaged cars. The cost per car was 11 dollars. The cost of a lost life has been estimated at $200,725.

The lawsuits against the company sparked debates about efficiency vs ethics, allocative efficiency (how much is reasonable for a company to pay in order to being social benefits to a product), (strict) liability and standards of negligence, the ‘balancing’ method to determine liability, liability of the consumer vs liability of the producer and defective products.

Petitia pe 112.ro si Raspunsul Prompt al S.T.S.

Un răspuns îmbucurător a venit astăzi de la… Serviciul de Telecomunicații Speciale. Pe scurt, după ce un restaurant din spatele blocului a organizat un spectacol pirotehnic aproape de miezul nopții, am sunat la 112. Operatoarea a refuzat să preia informațiile sau să-mi facă legătura cu poliția, preferând să-mi paseze numărul acestora. Comportamentul acesteia mi s-a părut abuziv având în vedere că 112.ro menționează „Tulburarea liniștii și ordinii publice” la pagina de urgențe. Mai mult din curiozitatea de a vedea dacă și cum funcționează sistemul, am redactat o sesizare (sau petiție, pe pagina 112.ro).

Motivul pentru care nu am sunat direct la poliție este lipsa de încredere în profesionalismul lor. Cred că instituția are mari lacune la capitolul imagine, având în vedere numeroasele exemple de corupție (e.g. 1, e.g. 2, e.g. 3, e.g. 4etc.). Având posibilitatea legală de a apela 112, serviciu făcut la standarde internaționale și monitorizat, am ales această variantă.

Motivele pentru care public mai jos sesizarea mea și răspunsul primit sunt:

  • poate fi re-folosită de persoane care se află într-o situație similară. Este mai productiv să-ți aperi drepturile decât să reacționezi pasiv-agresiv, plângându-te de pe margine că „toate merg prost în țara asta”, „oricum nimic nu s-ar schimba” etc.
  • cred că e important să-ți cunoști drepturile și să ți le aperi cu fermitate
  • cred că este de datoria fiecăruia să ceară sancționarea lipsei de profesionalism și a abuzului

Exemplu de sesizare/ petiție 112:

Buna ziua,

Subsemnatul ___, cu domiciliul in ___, formulez urmatoarea sesizare:

In data de ___, ora ___, localitatea ___, am semnalat prin apelarea 112 faptul ca ___detalii situatie___. Datorita orei si zgomotului produs, evenimentul intra sub incidenta legii 61/ 1991, republicata in 2011.

Operatorul/ operatoarea care a raspuns apelului a refuzat preluarea datelor si/ sau crearea unei legaturi cu organele de politie, spunand ca aceasta nu este o urgenta, desi situl 112.ro specifica „TULBURAREA LINISTII SI ORDINII PUBLICE” ca o urgenta http://www.112.ro/index.php?pag=10

Va solicit pe aceasta cale sa-mi comunicati in scris la adresa de email ____:

1. Un numar de ordine la aceasta sesizare
2. Lamurirea discrepantei dintre ce scrie pe situl 112.ro la capitolul urgente si refuzul operatoarei/ operatorului de a prelua informatiile
3. In baza art. 297 Noul Cod Penal, lamurirea daca actiunea operatoarei/ operatorului a fost una abuziva sau nu, avand in vedere mentionarea ca urgenta a tulburarii linistii si ordinii publice pe situl 112.ro
4. In baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, masurile care s-au luat fata de operator/ operatoare daca actiunile acesteia au fost abuzive

Va multumesc,
Prenume Nume

Răspunsul primit după patru zile sună cam așa:

„Urmare sesizării din (…) când ați apelat Serviciul de Urgență 112 pentru anunțarea evenimentului descris în email, vă facem cunoscut că din verificările efectuate au fost confirmate cele semnalate de dumneavoastră, acestea datorându-se modului neprofesionist de răspuns la solicitarea dumneavoastră.

Pentru eroarea comisă, operatoarea a fost sancționată potrivit prevederilor regulamentului disciplinei militare.

Cu sinceritate, regretăm producerea acestei situații neplăcute și vă informăm că toate aspectele de acest gen sunt prelucrate în cadrul unui amplu program de pregătire profesională a tuturor operatorilor din Centrele de preluare a apelului de urgență 112 pentru evitarea pe viitor a unor situații similare.”

Referințe

Articolul 297, Noul Cod Penal, Abuzul în serviciu. Infracțiuni de serviciu – http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297

Legea nr. 61/1991, republicată în 2011, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice – http://www.politiaproximitate.ro/legea_61.html

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public – http://legislatie.resurse-pentru-democratie.or/544_2001.php

Serviciul de Telecomunicații Speciale – http://www.stsnet.ro/

Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, 112 – http://www.112.ro/

România, Locul 65 în Topul GoodCountry.org

Simon Anholt este fondatorul indexului țărilor „bune”, unde cuvântul „bun” are sensul opus cuvântului „egoist”. Cum poate o țară să fie egoistă? Din prezentarea lui Simon Anholt, înțelegem că  statele „egoiste” au o politică mult orientată spre dezvoltarea internă, fără să existe un interes de colaborare cu alte state. În indexul de pe GoodCountry.org găsim țări ca Rusia și China la coada clasamentului, extrema de jos find Libia, locul 125.

Țările bune nu sunt neapărat țările bogate, deși în topul primelor zece țări găsim multe state vest europene. Simon Anholt explică: „Nu are legătură cu banii. Este vorba despre atitudine. Are legătură cu un guvern și un popor care sunt interesați de restul lumii, și care au imaginația și curajul să aibă o gândire orientată extern, nu doar o gândire internă, egoistă”.

O parte interesantă a prezentării este cea în care autorul îndeamnă la reflecție asupra motivelor unor politicieni pe care noi înșine îi alegem. Promovează acei politicieni o atitudine de țară deschisă spre cooperare? Sun politicile interne și externe ceva de care putem fi mândri?

România ocupă locul 65 în topul general al țărilor care sunt buni parteneri de joacă. Pe cele trei locuri înaintea noastră se află Serbia (62), Tanzania (63) și Botswana (64), iar imediat după găsim Mexic (66), Maroc (67) și Egipt (68).

Când vine vorba de Știință și Tehnologie, urcăm câteva locuri în același top (48). Când vine vorba de Cultură, urcăm din nou – locul 29. Scădem, însă, la implicarea noastră în Pacea și Securitatea Internațională – locul 75. Suntem pe locul 53 la capitolul World Order (implicare în acțiuni umanitare), pe locul 69 la capitolul Planetă și Climat, și pe locul 74 la capitulul Sănătate.  Locul care ar trebui să ne ridice serioase întrebări este cel de la categoria Prosperitate și Egalitate – 114! Aici putem aminti prezentarea lui  Bryan Stevenson, care spunea că opusul sărăciei nu este abundența, ci egalitatea și o bună funcționare a justiției.

Mesajul important al lui Simon Anholt este că noi suntem direct răspunzători de persoanele care ne reprezintă țara. Noi îi alegem și noi le oferim încrederea că vor face din România o țară cinstită, care colaborează extern, o țară cu sisteme de sănătate și legislație bine puse la punct. Așadar, înainte să punem ștampila, e important să ne întrebăm dacă acei politicieni pe care vrem să-i votăm își vor face treaba.

The Human Paper-Shredder Has More Than 60% on Her Side

A reportage about an out-of-the-ordinary subject stirred conversations in Romanian Hotnews online media outlet. The Human Paper-Shredder (translated), places under the lens work, law, and behavior in Romania. What follows is not a translation of the article, although an English version would be useful, nor is it a summary. This article wants to briefly analyze users’ comments to The Human Paper-Shredder, as they show some specific job-related behavior and attitudes.

The story in brief

A secretary at Assystem Romania sues the company in 2012 for being fired. She files abuse charges and wins the lawsuit against the company one year later. Assystem is obliged to pay her salary for the months leading to the Court’s decision, and has to reintegrate her back in the organization. The company obeys the Court’s decision, and gives the former secretary the task to shred information-sensitive documents by hand. She is explicitly instructed to tear them in pieces no larger than one centimeter on either side. By hand, no scissor, no electronic shredder. Although in her pre-lawsuit position she has had all the office equipment a secretary needs, reintegration brought her to a technology-free desk, having only a pile of documents and a large trash bag. She continues this eight hours a day task while filing a complaint to the National Council Against Discrimination (CNCD). The latter fines Assystem with 20,000 RON (~ 4,500 Eur) for “discrimination, harassment, and practices against human dignity (translated)”. Upon the Council’s decision, she quits her job as a human paper-shredder. The company, through administrator Roger Coat, is appealing the Council’s decision and intends to sue the former employee for defamation.

Missing information

Throughout the article, three parties are questioned: the secretary, Council Against Discrimination president Csaba Asztalos, and Roger Coat, company representative. There are two important pieces of information I have missed from this otherwise excellent article: why was she fired in the first place (she mentions an abuse), and what would her colleagues have to say about her work as a human paper-shredder. I wonder about their reactions to a colleague manually tearing paper all day. The latter I think would be of great importance to understand the collaborative work environment in Romania.

Users’ comments

Although my faith in Romanian work ethics has been restored after seeing so many comments condemning these humiliating practices, these comments win the voting algorithm with less than double over the votes condemning the secretary’s return. Briefly, the comments follow three distinct lines: employer is right, he can make employees redundant whenever and can assign no matter what tasks; employee was right to return to work after the Court’s decision of an abusive redundancy; employee was legally right to return to work, but should have understood the company’s ‘rejection’ message and not return to work after winning in Court.

Hotnews’ comment voting algorithm uses thumbs up and down feedback, negative and positive votes canceling each other to reveal a final comment score. Comments and votes can only be cast by logged members.

One of the first comments falls in the third category (although she had the legal right to sue the company, it was ‘morally wrong’ to do so and ‘morally wrong’ to return to the company). This comment has received 139 votes (Feb. 16), with a grand score of -23 votes. This means that 81 users voted against the comment (i.e. no, it wasn’t ‘morally wrong’, she just followed the legislation), while 58 users voted for the comment (they agree the secretary was ‘morally wrong’ to have sued the company and to return to work following her Court win). This places 58% of voters for obeying legal decisions, and 41% against legal decisions (she was ‘morally wrong’). Viewing this 41% makes me wonder how can these people impose their morality on another person about whom they know almost nothing. 41% of people telling someone what is and what isn’t moral seems too much in a society that wants to catch up with other more modern, liberal societies of Western Europe.

Another comment, an answer to the previous example, condemns its author and his ‘morality equals subdued/ passive/ meek’ logic. Out of 88 votes (Feb. 16), the comment score is +22. Meaning that 33 users (37.5%) have voted negative, while 55 users (62.5%) have voted positive, agreeing that rules and laws trump subjectivity.

A newer comment saying that “a contract is a contract” has received 29 votes, with a total score of +13, meaning 8 votes (27%) disagree with “a contract is a contract statement” and 21 votes (72%) agree contractual agreements need to be followed.

It’s important to mention some biases that might occur in the comments and votes: older comments are stacked at the top and receive more votes, hotnews.ro is a platform pertaining to a more liberal crowd, and parties involved in the article can gather votes against comments they disagree with (fake accounts, friend votes etc.).

Overall, the article and its comments show more than just the story of the ex-Assystem employee. It shows inaction from her colleagues (curiously, none of them has commented the article), lack of solidarity, value systems anchored in archaic presumptions, inflaming tensions about what’s ‘right’ and ‘wrong’, and employees roughing it out during times of change.

While the National Council Against Discrimination verdict is under appeal, more information is needed to understand what has led to this situation. Nevertheless, making a person tear up documents by hand, eight hours a day, challenges every argument Roger Coat brings in defense of his decisions. Assystem is, according to its website, an industrial engineering firm with “nearly 11,000 employees”. Asked if she has encountered another human paper-shredder, the secretary said no. This leads me to wonder how does a person feel when s/he sits in an office environment having a garbage bag on the desk while colleagues go about their business in front of a computer. I think it feels degrading. And I can find no argument in favor of Assystem for not using technology to destroy their documents. A search on the internet also gave me many document destroying services, none of which includes manually tearing stacks of documents in pieces no larger than one centimeter on either side.

Links used in the article:

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16603947-tocatorul-uman-hartii.htm

http://www.assystem.com/en/the-company/about-assystem.html

http://www.cncd.org.ro/home-page/