Ca De La Dottore La Dottore

Sau cum presa din România dă chix când trebuie să atribuie un citat.

Ponta și-a lansat astăzi candidatura în București, pe Arena Națională, în fața a „zeci de mii de participanți” (Hotnews.ro). Sper să fie ultima dată anul ăsta când atâția oameni se bucură pentru dumnealui 😉

Dar nu asta e problema acum.

În același articol, redactorul Hotnews scrie „si-a incheoat discursul intr-o nota nationalista, cu un citat dintr-un cantec al lui Tudor Gheorghe (sic!): “Aici este tara mea si neamul meu cel romanesc/ Aici eu sa mor as vrea, aici vreau eu sa traiesc”.”

Nu de la Tudor Gheorghe e preluat citatul. Tudor Gheorghe însuși l-a preluat de la Ioan S. Nenițescu, poezia Țara Mea. Tudor Gheorghe a transformat în cântec un text al poetului Ioan Nenițescu.

Dar așa-s unii prin presa română. Scrie unul greșit, iar restul copiază prost:

„La Europa E Mai Multe”

Într-o sală de ședințe, într-un proces de partaj, martora reclamantei răspunde întrebărilor instanței. Spune despre fostul concubin că și-ar fi petrecut nopțile în restaurantul Europa când restul familiei nu avea bani să pună un colț de pâine pe masă.

Lângă mine, un tip tresare și-mi șoptește: „Vezi muierea! La Europa! Păi acolo sunt mai multe de unde poate alege”. Eu citesc Mizerabilii și nu schițez un gest. După ultima ședință, când am stat mai mult de douășpe ore în sală ascultând despre divorțuri în care se dezbăteau până și cadourile în perechi de chiloți pe care părțile și le făcuseră, am avut inspirația să-mi iau cu mine o carte. Descrierea lui Jean Valjean era mai importantă acum.

Nu i-am validat remarca tipului de lângă. Dar, fără să se dea bătut, vecinul meu l-a înghiontit pe un alt bărbat de pe banca din față. A reluat explicația cum că la Europa „e mai multe de unde poate alege”. Nici astă nu pare că s-a prins. A ridicat din umeri fără să-și întoarcă privirea. Vecinul meu se lasă păgubaș. Doar o altă zi la o judecătorie din România.

Petitia pe 112.ro si Raspunsul Prompt al S.T.S.

Un răspuns îmbucurător a venit astăzi de la… Serviciul de Telecomunicații Speciale. Pe scurt, după ce un restaurant din spatele blocului a organizat un spectacol pirotehnic aproape de miezul nopții, am sunat la 112. Operatoarea a refuzat să preia informațiile sau să-mi facă legătura cu poliția, preferând să-mi paseze numărul acestora. Comportamentul acesteia mi s-a părut abuziv având în vedere că 112.ro menționează „Tulburarea liniștii și ordinii publice” la pagina de urgențe. Mai mult din curiozitatea de a vedea dacă și cum funcționează sistemul, am redactat o sesizare (sau petiție, pe pagina 112.ro).

Motivul pentru care nu am sunat direct la poliție este lipsa de încredere în profesionalismul lor. Cred că instituția are mari lacune la capitolul imagine, având în vedere numeroasele exemple de corupție (e.g. 1, e.g. 2, e.g. 3, e.g. 4etc.). Având posibilitatea legală de a apela 112, serviciu făcut la standarde internaționale și monitorizat, am ales această variantă.

Motivele pentru care public mai jos sesizarea mea și răspunsul primit sunt:

  • poate fi re-folosită de persoane care se află într-o situație similară. Este mai productiv să-ți aperi drepturile decât să reacționezi pasiv-agresiv, plângându-te de pe margine că „toate merg prost în țara asta”, „oricum nimic nu s-ar schimba” etc.
  • cred că e important să-ți cunoști drepturile și să ți le aperi cu fermitate
  • cred că este de datoria fiecăruia să ceară sancționarea lipsei de profesionalism și a abuzului

Exemplu de sesizare/ petiție 112:

Buna ziua,

Subsemnatul ___, cu domiciliul in ___, formulez urmatoarea sesizare:

In data de ___, ora ___, localitatea ___, am semnalat prin apelarea 112 faptul ca ___detalii situatie___. Datorita orei si zgomotului produs, evenimentul intra sub incidenta legii 61/ 1991, republicata in 2011.

Operatorul/ operatoarea care a raspuns apelului a refuzat preluarea datelor si/ sau crearea unei legaturi cu organele de politie, spunand ca aceasta nu este o urgenta, desi situl 112.ro specifica „TULBURAREA LINISTII SI ORDINII PUBLICE” ca o urgenta http://www.112.ro/index.php?pag=10

Va solicit pe aceasta cale sa-mi comunicati in scris la adresa de email ____:

1. Un numar de ordine la aceasta sesizare
2. Lamurirea discrepantei dintre ce scrie pe situl 112.ro la capitolul urgente si refuzul operatoarei/ operatorului de a prelua informatiile
3. In baza art. 297 Noul Cod Penal, lamurirea daca actiunea operatoarei/ operatorului a fost una abuziva sau nu, avand in vedere mentionarea ca urgenta a tulburarii linistii si ordinii publice pe situl 112.ro
4. In baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, masurile care s-au luat fata de operator/ operatoare daca actiunile acesteia au fost abuzive

Va multumesc,
Prenume Nume

Răspunsul primit după patru zile sună cam așa:

„Urmare sesizării din (…) când ați apelat Serviciul de Urgență 112 pentru anunțarea evenimentului descris în email, vă facem cunoscut că din verificările efectuate au fost confirmate cele semnalate de dumneavoastră, acestea datorându-se modului neprofesionist de răspuns la solicitarea dumneavoastră.

Pentru eroarea comisă, operatoarea a fost sancționată potrivit prevederilor regulamentului disciplinei militare.

Cu sinceritate, regretăm producerea acestei situații neplăcute și vă informăm că toate aspectele de acest gen sunt prelucrate în cadrul unui amplu program de pregătire profesională a tuturor operatorilor din Centrele de preluare a apelului de urgență 112 pentru evitarea pe viitor a unor situații similare.”

Referințe

Articolul 297, Noul Cod Penal, Abuzul în serviciu. Infracțiuni de serviciu – http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297

Legea nr. 61/1991, republicată în 2011, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice – http://www.politiaproximitate.ro/legea_61.html

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public – http://legislatie.resurse-pentru-democratie.or/544_2001.php

Serviciul de Telecomunicații Speciale – http://www.stsnet.ro/

Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, 112 – http://www.112.ro/

România, Locul 65 în Topul GoodCountry.org

Simon Anholt este fondatorul indexului țărilor „bune”, unde cuvântul „bun” are sensul opus cuvântului „egoist”. Cum poate o țară să fie egoistă? Din prezentarea lui Simon Anholt, înțelegem că  statele „egoiste” au o politică mult orientată spre dezvoltarea internă, fără să existe un interes de colaborare cu alte state. În indexul de pe GoodCountry.org găsim țări ca Rusia și China la coada clasamentului, extrema de jos find Libia, locul 125.

Țările bune nu sunt neapărat țările bogate, deși în topul primelor zece țări găsim multe state vest europene. Simon Anholt explică: „Nu are legătură cu banii. Este vorba despre atitudine. Are legătură cu un guvern și un popor care sunt interesați de restul lumii, și care au imaginația și curajul să aibă o gândire orientată extern, nu doar o gândire internă, egoistă”.

O parte interesantă a prezentării este cea în care autorul îndeamnă la reflecție asupra motivelor unor politicieni pe care noi înșine îi alegem. Promovează acei politicieni o atitudine de țară deschisă spre cooperare? Sun politicile interne și externe ceva de care putem fi mândri?

România ocupă locul 65 în topul general al țărilor care sunt buni parteneri de joacă. Pe cele trei locuri înaintea noastră se află Serbia (62), Tanzania (63) și Botswana (64), iar imediat după găsim Mexic (66), Maroc (67) și Egipt (68).

Când vine vorba de Știință și Tehnologie, urcăm câteva locuri în același top (48). Când vine vorba de Cultură, urcăm din nou – locul 29. Scădem, însă, la implicarea noastră în Pacea și Securitatea Internațională – locul 75. Suntem pe locul 53 la capitolul World Order (implicare în acțiuni umanitare), pe locul 69 la capitolul Planetă și Climat, și pe locul 74 la capitulul Sănătate.  Locul care ar trebui să ne ridice serioase întrebări este cel de la categoria Prosperitate și Egalitate – 114! Aici putem aminti prezentarea lui  Bryan Stevenson, care spunea că opusul sărăciei nu este abundența, ci egalitatea și o bună funcționare a justiției.

Mesajul important al lui Simon Anholt este că noi suntem direct răspunzători de persoanele care ne reprezintă țara. Noi îi alegem și noi le oferim încrederea că vor face din România o țară cinstită, care colaborează extern, o țară cu sisteme de sănătate și legislație bine puse la punct. Așadar, înainte să punem ștampila, e important să ne întrebăm dacă acei politicieni pe care vrem să-i votăm își vor face treaba.

Intrebarea unui politist: de ce sa ma implic?

Acum câteva zile discutam cu o cunoștință care lucrează în poliție. Îmi spunea că atunci când e în afara programului nu simte nevoia să intervină în situații în care sesizează diverse ilegalități. Că poate doi se bat, dar de fapt sunt prieteni, că cine stie ce pile are cel care circulă beat sau cine știe pe cine au în spate cei care organizează un concert pe bani, dar care nu dau bilete. Și că oricum aș lua-o, ar fi o pierdere de timp sau mai rău.

Argumentele mele contra au fost două. I-am explicat că trăiește în același oraș în care trăiesc și părinții lui, că plătește ratele la un apartament aici și că cel mai probabil își va întemeia o familie tot în acest loc. Dacă trece cu vederea un șofer beat acum, șanse sunt să se găsească șoferi beți și când copilul său va merge la școală sau când părinții săi vor trece strada sprijinindu-se în baston.

Mai rău decât atât ar fi că prin lipsa de atitudine creează în jurul său o cultură în care se auto-sabotează. „Inaction is a weapon of mass destruction” spune o melodie, iar un cunoscut psiholog, Philip Zimbardo, vorbește despre anturajul, sau contextul, care influențează individul. Ești media celor cinci persoane cu care îți petreci cea mai mare parte din timp, spune un proverb.

În experimentul Stanford Prison, tineri studenți au devenit aleatoriu pușcăriași pentru o săptămână sau gardieni responsabili cu siguranța celor din celule. Experimentul a trebuit oprit pentru că accelera spre un comportament abuziv din parte gardienilor, care aveau autoritatea. Similar este și binecunoscutul caz al închisorii Abu Ghraib, unde militari americani au fost acuzați de abuzuri asupra prizonierilor. În ambele cazuri răsturnarea de situație a venit din partea unei singure persoane care a avut tăria de caracter pentru a se opune majorității. În România e de actualitate cazul mamei care a făcut publică înregistrarea învățătoarei care abuza de situația financiară a părinților. Deși acest lucru se întâmpla de mult și la scară largă, un singur părinte a fost cel care a luat inițiativa. Unul singur!

Zimbardo propune doi pași pentru a lua atitudine: să acționezi atunci când alți oameni sunt pasivi și să acționezi în mod socio-centric. Același autor vorbește despre pașii care ușurează tranziția spre un comportament abuziv:

  • să faci primul mic pas fără a te gândi la consecințe: „e OK, nu-l sancționez de data asta, nu-i chiar așa de grav”
  • dezumanizarea – să-i privești pe ceilalți altfel decât ca semeni cu nevoi și idealuri similare
  • dezindividualizarea – să te privești pe tine ca parte dintr-un grup, spunând că responsabilitatea revine grupului și nu individului
  • difuzia responsabilității: „sunt și alții aici care ar putea să sune la poliție, de ce tocmai eu?”
  • obediența oarbă față de autoritate
  • a te conforma normelor unui grup fără a reflecta asupra lor
  • toleranța pasivă prin lipsă de acțiune sau indiferență

Îi spuneam amicului polițist că al doilea motiv pentru care ar vrea să ia atitudine ar fi că prin indiferență va crea în jurul său o cultură a indiferenței. Care se poate întoarce asupra lui când se va aștepta mai puțin, prin vocea unui coleg, a unui șef sau a unui membru al familiei care va spune „las-o, mă, nu-ți mai bate capu’, merge ș-așa”. Până când nu va mai merge.

Bac 3000

O teorie a motivării, numită Self-determination (SDT), se referă la alegerile pe care le facem fără a primi o recompensă din exterior. Pe scurt, unii dintre noi preferă recompensele venite din exterior (bani, bunuri materiale, servicii etc.), iar pentru alții activitatea și rezultate sunt mulțumitoare. Câteva dintre marile proiecte unde se contribuie voluntar sunt Linux și Wikipedia.

Karim Lakhani – profesor de management la MIT și Bob Wolf – consultant al Boston Consulting Group, au chestionat 684 de dezvoltatori open-source din America de Nord și Europa. Întrebați de ce participă benevol în astfel de proiecte, cercetătorii au descoperit că „cel mai des-amintit argument este motivarea interioară dată de plăcerea execuției și de cât de creativă se simte acea persoană când lucrează”.

Înapoi pe plaiurile mioritice

… să dezbatem decizia guvernului de a cadorisi elevii cu 10 la Bac. Prin prisma STD, cred că cei 3000 de lei dați elevilor cu media 10 la Bac nu „sare calul”. Iată câteva argumente care să explice aspectele pozitive ale deciziei:

  • banii au venit inopinat. Înainte de aflarea rezultatelor elevii nu știau că vor primi acești bani, în așa fel încât să poată spune „învăț pentru a încasa cei 3000 de lei”.
  • chiar și cu o asemenea țintă – voi lua 10 pentru a primi 3000 de lei – e destul de greu să fii focusat pe bateria de teste și cunoștințele pe care le presupune luarea notei maxime
  • banii dați după rezultate și contestații nu au cum să schimbe comportamentul elevilor, părinților sau profesorilor în ceea ce privește deznodământul examenului
  • fără să existe certitudiea că în următorii ani recompensele bănești vor continua, e puțin probabil ca etica și comportamentul elevilor, profesorilor, și părinților să fie afectate

Minusurile potențiale

Deși am argumentat că decizia de a recompensa fiecare elev cu 10 pe linie e momentan în limitele ok-ului, faptul că este parte din sfera politicului o face vulnerabilă la un destin populist. Guvernul se poate erija în părintele cu bani, care datorită unor slabe competențe de comunicare alege ieșirea cea mai facilă: brovo, ia și tu niște bani de aici, de la mama/ tata!

Daniel Pink, în cartea sa Drive, prezintă șapte efecte negative ale recompenselor materiale:

  • pot scădea motivația internă – învăț pentru că primesc bani de la stat, părinți etc. Banii sunt rezultatul, iar dacă nu îi mai primesc de la părinți în urma rezultatelor școlare o să-i caut în altă parte.
  • pot scădea performanța – trag tare și tocesc pentru a fi recompensat acum, iar dacă uit totul, pe urmă nu mai contează. Iată un experiment făcut de un grup de economiști în India. Au recrutat 87 de participanți cărora le-au cerut să se joace cîteva jocuri. Pentru a verifica teoria recompenselor ei ofereau unui grup 4 rupii pentru atingerea obiectivelor. Participanților din grupul cu recompense medii li se dădea 40 de rupii, iar celor din grupul cu recompense mari 400 de rupii. Rezultatele experiementului au arătat că grupul cu recompense medii a performat asemănător grupului cu recompense mici. Cei care au primit recompense mari au avut rezultatele cele mai slabe în opt dintre cele nouă probe la care au fost examinați.
  • pot scădea nivelul creativității
  • pot avea efecte negative asupra bunei purtări – cred mai mult din partea părinților, care ar putea face din successul copiilor o ambiție personală
  • pot crea premizele pentru un comportament lipsit de etică – oare cineva cu puțin sub acel 10 perfect cât și cui ar trebui să dea pentru a intra în grupul elitist?
  • pot crea dependență – dacă performanța este răsplătită constant cu bani, ea va trebui constant susținuță cu bani
  • încurajează gândirea pe termen scurt – fac ce fac să-mi iau examenele și pe urmă mai văd eu. Edward L. Deci și colegii săi au studiat 128 de experiemente în care era vorba despre recompense și au ajuns la concluzia că recompensele tangibile au efecte negative asupra motivației interne. „Când instituțiile (…) se orientează pe viitorul apropiat și optează pentru a controla comportamentul persoanelor, aduc prejudicii considerabile pe termen lung”.

Ce ar fi de îmbunătățit

  • Conștientizarea unor declanșatori motivaționali. Pentru a oferi recompense personalizate fiecăruia dintre cei aproximativ 130 de elevi cu media 10, e nevoie de o echipă relativ mică, dar dedicată găsirii de soluții win-win. Îmi imaginez o ofertă de servicii (ajutor pentru aplicări la universități/ companii etc.), conferințe, și bani, de unde elevii pot alege. Totul ar dura cel mult o săptămâna și ar transforma statul dintr-un părinte care „dă banu`” într-un părinte care se interesează.
  • Grupul de elevi poate participa la un workshop cu cei care gândesc programa școlară. Și așa unii dintre ei vor pleca la studii în afara României. Nemulțumirile lor pot fi un feedback valoros dacă cei care fac politicile de învățământ au urechi să asculte. Cuvântul cheie este COLABORARE. Bing Gordon, Chief Creative Officer al Electronic Arts, spunea într-un interviu acordat lui Kevin Werbach, că o greșeală frecventă o fac cei care cred că motivația principală într-un joc este dată de câștigarea acestuia când, de fapt, cooperarea bate competiția cu 3 la 1.
  • Recompensele pot fi gândite în așa fel încât să fie o investiție în învățătură, chiar dacă ea înseamnă plata unor teste, a drumului sau a cazării pe timpul studiilor
  • O responsabilitate mai mare poate fi la rândul ei o recompensă. Câți dintre cei care motivează plecarea din România nu ar vrea să contribuie la rezolvarea unor neajunsuri din educație? Cum pot fi ei implicați?

Resurse:

Daniel Pink. Drive: The Surprising Truth About What Motivates Us. 2010.

Karim R. Lakhani and Robert G. Wolf, „Why Hackers Do What They Do: Understanding Motivation and Effort in Free/ Open Source Software Projects,” in Perspectives on Free and Open Software, MIT Press, 2005.

Dan Ariely, Uri Gneezy, George Lowenstein, Nina Mazar – Large Stakes and Big Mistakes – Federal Reserve Bank of Boston Working Paper No. 05-11, July 23, 2005

Edward L. Deci, Richard M. Ryan, Richard Koestner, A Meta-Analytic Review of Experiments Examining the Effects of Extrinsic Rewards on Intrinsic Motivation, Psychological Bulletin 125, no. 6 (1999): 659.

Kevin Werbach, Gamification MOOC on Coursera, The Wharton School, Univ. of Pennsylvania