Preciseedit = Diacritica, Dar in Engleză

V-ați întrebat vreodată dacă există o variantă în Engleză a Diacriticei? Ei bine, întrebați-vă no more! Preciseedit e blogul unde găsiți subiecte de ortografie și de gramatică a limbii engleze. Două articole interesante, pentru început:

In My Opinion, I Think that I Believe This Is Bad Writing

The Most Common Grammar Mistake – care se aplică și în cazul limbii române!

Advertisements

How to Hide the Top and Bottom Panels in Debian Wheezy with Gnome

I’ve searched months for this and have found it by mistake while thinkering something else in Configuration Editor.

1. Open Configuration Editor (assuming you have it installed already)

2. Expand the ‘org’ group

3. Expand ‘gnome’

4. Expand ‘gnome-panel’

5. Expand ‘layout’

6. Expand ‘toplevels’

7. click on ‘bottom-panel’ and an options window should appear on your right. Check the ‘auto-hide’ box and you should see the bottom panel retracting immediately.

8. click on ‘top-panel’ and an options window should appear on your right. Check the ‘auto-hide’ box and you should see the top panel retracting immediately.

That’s it!

Ca De La Dottore La Dottore

Sau cum presa din România dă chix când trebuie să atribuie un citat.

Ponta și-a lansat astăzi candidatura în București, pe Arena Națională, în fața a „zeci de mii de participanți” (Hotnews.ro). Sper să fie ultima dată anul ăsta când atâția oameni se bucură pentru dumnealui 😉

Dar nu asta e problema acum.

În același articol, redactorul Hotnews scrie „si-a incheoat discursul intr-o nota nationalista, cu un citat dintr-un cantec al lui Tudor Gheorghe (sic!): “Aici este tara mea si neamul meu cel romanesc/ Aici eu sa mor as vrea, aici vreau eu sa traiesc”.”

Nu de la Tudor Gheorghe e preluat citatul. Tudor Gheorghe însuși l-a preluat de la Ioan S. Nenițescu, poezia Țara Mea. Tudor Gheorghe a transformat în cântec un text al poetului Ioan Nenițescu.

Dar așa-s unii prin presa română. Scrie unul greșit, iar restul copiază prost:

„La Europa E Mai Multe”

Într-o sală de ședințe, într-un proces de partaj, martora reclamantei răspunde întrebărilor instanței. Spune despre fostul concubin că și-ar fi petrecut nopțile în restaurantul Europa când restul familiei nu avea bani să pună un colț de pâine pe masă.

Lângă mine, un tip tresare și-mi șoptește: „Vezi muierea! La Europa! Păi acolo sunt mai multe de unde poate alege”. Eu citesc Mizerabilii și nu schițez un gest. După ultima ședință, când am stat mai mult de douășpe ore în sală ascultând despre divorțuri în care se dezbăteau până și cadourile în perechi de chiloți pe care părțile și le făcuseră, am avut inspirația să-mi iau cu mine o carte. Descrierea lui Jean Valjean era mai importantă acum.

Nu i-am validat remarca tipului de lângă. Dar, fără să se dea bătut, vecinul meu l-a înghiontit pe un alt bărbat de pe banca din față. A reluat explicația cum că la Europa „e mai multe de unde poate alege”. Nici astă nu pare că s-a prins. A ridicat din umeri fără să-și întoarcă privirea. Vecinul meu se lasă păgubaș. Doar o altă zi la o judecătorie din România.

Bukowski’s Letter to Martin Against 9 to 5 Jobs

August 16 marks the birthday of Charles Bukowski and I’d like to share his letter to publisher John Martin. Martin encouraged Bukowski to write full time by offering him $100 a month for life if he would quit his job and stick to writing [1].

Hello John:

Thanks for the good letter. I don’t think it hurts, sometimes, to remember where you came from. You know the places where I came from. Even the people who try to write about that or make films about it, they don’t get it right. They call it “9 to 5.” It’s never 9 to 5, there’s no free lunch break at those places, in fact, at many of them in order to keep your job you don’t take lunch. Then there’s OVERTIME and the books never seem to get the overtime right and if you complain about that, there’s another sucker to take your place.

You know my old saying, “Slavery was never abolished, it was only extended to include all the colors.”

And what hurts is the steadily diminishing humanity of those fighting to hold jobs they don’t want but fear the alternative worse. People simply empty out. They are bodies with fearful and obedient minds. The color leaves the eye. The voice becomes ugly. And the body. The hair. The fingernails. The shoes. Everything does.

As a young man I could not believe that people could give their lives over to those conditions. As an old man, I still can’t believe it. What do they do it for? Sex? TV? An automobile on monthly payments? Or children? Children who are just going to do the same things that they did?

Early on, when I was quite young and going from job to job I was foolish enough to sometimes speak to my fellow workers: “Hey, the boss can come in here at any moment and lay all of us off, just like that, don’t you realize that?”

They would just look at me. I was posing something that they didn’t want to enter their minds.

Now in industry, there are vast layoffs (steel mills dead, technical changes in other factors of the work place). They are layed off by the hundreds of thousands and their faces are stunned:

“I put in 35 years…”

“It ain’t right…”

“I don’t know what to do…”

They never pay the slaves enough so they can get free, just enough so they can stay alive and come back to work. I could see all this. Why couldn’t they? I figured the park bench was just as good or being a barfly was just as good. Why not get there first before they put me there? Why wait?

I just wrote in disgust against it all, it was a relief to get the shit out of my system. And now that I’m here, a so-called professional writer, after giving the first 50 years away, I’ve found out that there are other disgusts beyond the system.

I remember once, working as a packer in this lighting fixture company, one of the packers suddenly said: “I’ll never be free!”

One of the bosses was walking by (his name was Morrie) and he let out this delicious cackle of a laugh, enjoying the fact that this fellow was trapped for life.

So, the luck I finally had in getting out of those places, no matter how long it took, has given me a kind of joy, the jolly joy of the miracle. I now write from an old mind and an old body, long beyond the time when most men would ever think of continuing such a thing, but since I started so late I owe it to myself to continue, and when the words begin to falter and I must be helped up stairways and I can no longer tell a bluebird from a paperclip, I still feel that something in me is going to remember (no matter how far I’m gone) how I’ve come through the murder and the mess and the moil, to at least a generous way to die.

To not to have entirely wasted one’s life seems to be a worthy accomplishment, if only for myself.

yr boy,

Hank

via Open Culture

Petitia pe 112.ro si Raspunsul Prompt al S.T.S.

Un răspuns îmbucurător a venit astăzi de la… Serviciul de Telecomunicații Speciale. Pe scurt, după ce un restaurant din spatele blocului a organizat un spectacol pirotehnic aproape de miezul nopții, am sunat la 112. Operatoarea a refuzat să preia informațiile sau să-mi facă legătura cu poliția, preferând să-mi paseze numărul acestora. Comportamentul acesteia mi s-a părut abuziv având în vedere că 112.ro menționează „Tulburarea liniștii și ordinii publice” la pagina de urgențe. Mai mult din curiozitatea de a vedea dacă și cum funcționează sistemul, am redactat o sesizare (sau petiție, pe pagina 112.ro).

Motivul pentru care nu am sunat direct la poliție este lipsa de încredere în profesionalismul lor. Cred că instituția are mari lacune la capitolul imagine, având în vedere numeroasele exemple de corupție (e.g. 1, e.g. 2, e.g. 3, e.g. 4etc.). Având posibilitatea legală de a apela 112, serviciu făcut la standarde internaționale și monitorizat, am ales această variantă.

Motivele pentru care public mai jos sesizarea mea și răspunsul primit sunt:

  • poate fi re-folosită de persoane care se află într-o situație similară. Este mai productiv să-ți aperi drepturile decât să reacționezi pasiv-agresiv, plângându-te de pe margine că „toate merg prost în țara asta”, „oricum nimic nu s-ar schimba” etc.
  • cred că e important să-ți cunoști drepturile și să ți le aperi cu fermitate
  • cred că este de datoria fiecăruia să ceară sancționarea lipsei de profesionalism și a abuzului

Exemplu de sesizare/ petiție 112:

Buna ziua,

Subsemnatul ___, cu domiciliul in ___, formulez urmatoarea sesizare:

In data de ___, ora ___, localitatea ___, am semnalat prin apelarea 112 faptul ca ___detalii situatie___. Datorita orei si zgomotului produs, evenimentul intra sub incidenta legii 61/ 1991, republicata in 2011.

Operatorul/ operatoarea care a raspuns apelului a refuzat preluarea datelor si/ sau crearea unei legaturi cu organele de politie, spunand ca aceasta nu este o urgenta, desi situl 112.ro specifica „TULBURAREA LINISTII SI ORDINII PUBLICE” ca o urgenta http://www.112.ro/index.php?pag=10

Va solicit pe aceasta cale sa-mi comunicati in scris la adresa de email ____:

1. Un numar de ordine la aceasta sesizare
2. Lamurirea discrepantei dintre ce scrie pe situl 112.ro la capitolul urgente si refuzul operatoarei/ operatorului de a prelua informatiile
3. In baza art. 297 Noul Cod Penal, lamurirea daca actiunea operatoarei/ operatorului a fost una abuziva sau nu, avand in vedere mentionarea ca urgenta a tulburarii linistii si ordinii publice pe situl 112.ro
4. In baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, masurile care s-au luat fata de operator/ operatoare daca actiunile acesteia au fost abuzive

Va multumesc,
Prenume Nume

Răspunsul primit după patru zile sună cam așa:

„Urmare sesizării din (…) când ați apelat Serviciul de Urgență 112 pentru anunțarea evenimentului descris în email, vă facem cunoscut că din verificările efectuate au fost confirmate cele semnalate de dumneavoastră, acestea datorându-se modului neprofesionist de răspuns la solicitarea dumneavoastră.

Pentru eroarea comisă, operatoarea a fost sancționată potrivit prevederilor regulamentului disciplinei militare.

Cu sinceritate, regretăm producerea acestei situații neplăcute și vă informăm că toate aspectele de acest gen sunt prelucrate în cadrul unui amplu program de pregătire profesională a tuturor operatorilor din Centrele de preluare a apelului de urgență 112 pentru evitarea pe viitor a unor situații similare.”

Referințe

Articolul 297, Noul Cod Penal, Abuzul în serviciu. Infracțiuni de serviciu – http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297

Legea nr. 61/1991, republicată în 2011, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice – http://www.politiaproximitate.ro/legea_61.html

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public – http://legislatie.resurse-pentru-democratie.or/544_2001.php

Serviciul de Telecomunicații Speciale – http://www.stsnet.ro/

Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, 112 – http://www.112.ro/