Scurt, despre educația în Ro, II

În vestiarul complexului sportiv unde mă antrenez aud multe conversații interesante. Multe dintre ele despre sănătate.

Concluzia: cârnatul învinge!

Recent, un tip îi spunea amicului său despre cum „pastilele de tensiune” îi alterează simțurile. Gustul e metalic, mirosul e inexistent. Foarte aiuea, m-am gândit, mi-a părut rău pentru individ.

Apoi acesta a continuat… nu mai simte gustul cârnaților prăjiți, nu mai poate savura chiftelele. I-a dat și cu mici, fără succes.

Amicul i-a dat soluția: să schimbe pastilele cu alte pastile.
Nimeni n-a spus nimic despre alimentație…

Advertisements

Scurt, despre educația în Ro

Ieri în autoboz m-am oferit să ajut o doamnă să coboare căruciorul. Părea să aibă o situație materială mai puțin bună.

În timp ce ea îl pregătea, copilului i-a căzut din mână o bucată de covrig. Doamna l-a ridicat de pe podeaua autobuzului și i l-a înapoiat.
I-am spus, încercând să fiu cât mai puțin intrusiv, că poate ar fi mai bine să-l arunce. M-a întrebat „și eu cu ce bani iau altul”?
Pe moment n-am știut cum să-i răspund. M-am gândit că amândoi știm că acea jumătate de sfert de covrig costa maximum 50 de bani. I-am spus, totuși, că dacă se îmbolnăvește copilul ei din cauza covrigului de pe jos va cheltui mai mulți bani.
Mi-a răspuns „oricum e bolnav”.
M-am găndit să cumpăr un alt covrig din stație, dar nu era așa ceva prin apropiere. M-am găndit că are multe efecte asupra ei… cărucior, bagaje etc., și poate nu vrea să-și bată capul cu asta. M-am oferit să-l arunc pentru ea. M-a întrebat cu ce bani cumpără altul?
Încă mă gândesc dacă ar fi trebuit să-i ofer bani…

The 68′ Ford Pinto Case

An interesting read about the 68′ Ford Pinto and the subsequent lawsuits involving this model.

https://users.wfu.edu/palmitar/Law&Valuation/Papers/1999/Leggett-pinto.html

The Ford Pinto case is an interesting read about technological efficiency and how this impacts people’s lives. In brief: the 1968 Ford Pinto had several problems with the fuel tank and its accessories, issues that led to fatal accidents. The company has found solutions to these problems, but a cost/ benefit analysis revealed that it would cost the company $137 million to implement changes versus paying
$49.5 million to accident victims, families, or owners of damaged cars. The cost per car was 11 dollars. The cost of a lost life has been estimated at $200,725.

The lawsuits against the company sparked debates about efficiency vs ethics, allocative efficiency (how much is reasonable for a company to pay in order to being social benefits to a product), (strict) liability and standards of negligence, the ‘balancing’ method to determine liability, liability of the consumer vs liability of the producer and defective products.

Thomas Piketty on Knowledge Diffusion

Above all, knowledge diffusion depends on a country’s ability to mobilize financing as well as institutions that encourage large-scale investment in education and training of the population while guaranteeing a stable legal framework that various economic actors can reliably count on. It is therefore closely associated with the achievements of legitimate and efficient government. (…) poor countries catching up with wealthier countries is not a result of the latter investing in the former, but a result of poor countries investing in themselves.

Thomas Piketty, Capital in the Twenty-First Century

Path To Serenity

Chase after money and security

and your heart will never unclench.

Care about people’s approval

and you will be their prisoner.

Do your work, then step back.

The only path to serenity.

Kasser, T., & Ryan, R. M. (1993). A dark side of the American dream: Correlates of financial success as a central life aspiration. Journal of Personality and Social Psychology, 65(2), 410–422.
Kasser, T., & Ryan, R. M. (1996). Further Examining the American Dream: Differential Correlates of Intrinsic and Extrinsic Goals. Personality and Social Psychology Bulletin, 22(3), 280–87.

Prenume-Nume

– Buna ziua, mă numesc Prenume Nume și am nevoie să (…), vă rog.

– Cum vă numiți?

– Prenume Nume.

– Deci Nume e numele de familie…? (normal că e numele de familie și normal că știe asta, dar mă anunță că o irită faptul că nu mă joc după regulile dumneaei)

– Da.

– Sunteți artist? Aici la noi vă numiți Nume Prenume, pentru că avem nevoie de o regulă comună.

– Avem deja o regulă comună, se cheamă gramatica (sic!). De ce avem nevoie să inventăm o altă regulă?

– ?!?

– Să vă explic. Dacă trebuie să sunați în Timișoara, la numărul 123456 cu prefix 0256, întrebați unde se pune prefixul?

– Care e legătura?

– Pentru că la fel cum PREfixul se așază înaintea fixului, PREnumele se pune înaintea numelui. Și asta face ușor să înțelegeți că dacă mă prezint ca Prenume Nume, numele de familie e Nume, nu-i așa?

– Poftiți.

– Mulțumesc, la revedere.

– La revedere.

Au mai scris despre asta: