Acum că presa a primit lămuririle necesare despre frunza buclucașă și lucrurile s-au mai liniștit cred că putem să analizăm și alte aspecte ale campaniei.

Foarte multă lume a aruncat acțiunea ministerului în trivialitate când cei 900K Euro au fost atribuiți doar unui element grafic – frunza. Presa aici a arătat, din nou, că atunci când vede un motiv de scandal e neputincioasă și cade ușor pradă propriilor porniri belicoase. Cât de simplu era să fie explicate etapele mari ale procesului de branding, să înțeleagă și românul cel mai brand-challenged că o strategie de brand e diferită de un logotip și costă relativ mai mult? Dar scandalul a primat.

Mai mult decât frunza, pe mine m-a iritat folosirea acelorași personaje atașate ideii de România: Năstase și Hagi . Pot fi de acord că cei doi au fost, sunt și vor fi reprezentanți de seamă ai țării. Adevărați ambasadori ai unor valori care vor să fie văzute mai des printre colegi, vecini, vânzători etc. Mi-ar plăcea totuși să ne asumăm ideea că România e cunoscută și prin acțiunile altor oameni, poate nu la fel de faimoși în prezent, dar care pot fi o investiție pentru viitor. La fel ca și brandul de turism, faima lor poate crește de la an la an.

Dacă ministerul înțelege mai greu să lase locul altor persone mai tinere care să poarte ștafeta valorilor vrute în România, cred că cei doi sportivi – împliniți material, e un lucru important de menționat – ar trebui să dea dovadă de fair-play și să promoveze variante mai tinere ale unor valori în care ei cred.

În încheiere, acțiunea ministerului, prin scandalul ,,frunza”, e ca o lovitură a căror efecte tacite vor avea repercusiuni mai grave pe termen lung. Ministerul trebuia să apară ca un lider. S-a cheltuit o sumă enormă pentru a promova turismul. E o acțiune pionier, prima de felul ei, și probabil a ieșit bunicel. Evit să aduc laude acțiunii din moment ce, sub presiunea timpului, firmele partenere a trebuit să facă minuni în jumătate din timpul ,,normal”. E asta oare o tară a noastră? Putem să ne mândrim cândva că ,,noi nu facem lucrurile cu jumătate de măsură”?

Revenind, cred că frunza a lovit în jumătatea care face posibilă succesul acțiunii de branding: oamenii. Oamenii care trebuia să se simtă inspirați că au un plan, că s-au cheltuit bani pentru a aduce clienți hotelurilor, că cineva a luat inițiativă, că cineva îi sprijină, că cineva face lucrurile cu cap și e un exemplu de urmat. Dar nu. De la început noi ne-am ologit potențialul lider.

O fi un soi de botez de foc pe care îl facem de fiecare dată: în loc să primim cu interes o inițiativă care să ne ajute, noi îi dăm un șut în coaie să vedem dacă se ridică. Dacă o face, poate, poate are stofa necesară pentru a ține lucrurile sub control.