Scurt, despre educația în Ro

Ieri în autoboz m-am oferit să ajut o doamnă să coboare căruciorul. Părea să aibă o situație materială mai puțin bună.

În timp ce ea îl pregătea, copilului i-a căzut din mână o bucată de covrig. Doamna l-a ridicat de pe podeaua autobuzului și i l-a înapoiat.
I-am spus, încercând să fiu cât mai puțin intrusiv, că poate ar fi mai bine să-l arunce. M-a întrebat „și eu cu ce bani iau altul”?
Pe moment n-am știut cum să-i răspund. M-am gândit că amândoi știm că acea jumătate de sfert de covrig costa maximum 50 de bani. I-am spus, totuși, că dacă se îmbolnăvește copilul ei din cauza covrigului de pe jos va cheltui mai mulți bani.
Mi-a răspuns „oricum e bolnav”.
M-am găndit să cumpăr un alt covrig din stație, dar nu era așa ceva prin apropiere. M-am găndit că are multe efecte asupra ei… cărucior, bagaje etc., și poate nu vrea să-și bată capul cu asta. M-am oferit să-l arunc pentru ea. M-a întrebat cu ce bani cumpără altul?
Încă mă gândesc dacă ar fi trebuit să-i ofer bani…

Advertisements

Leave a Reply (name and email are optional, not required)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s