Petitia pe 112.ro si Raspunsul Prompt al S.T.S.

Un răspuns îmbucurător a venit astăzi de la… Serviciul de Telecomunicații Speciale. Pe scurt, după ce un restaurant din spatele blocului a organizat un spectacol pirotehnic aproape de miezul nopții, am sunat la 112. Operatoarea a refuzat să preia informațiile sau să-mi facă legătura cu poliția, preferând să-mi paseze numărul acestora. Comportamentul acesteia mi s-a părut abuziv având în vedere că 112.ro menționează „Tulburarea liniștii și ordinii publice” la pagina de urgențe. Mai mult din curiozitatea de a vedea dacă și cum funcționează sistemul, am redactat o sesizare (sau petiție, pe pagina 112.ro).

Motivul pentru care nu am sunat direct la poliție este lipsa de încredere în profesionalismul lor. Cred că instituția are mari lacune la capitolul imagine, având în vedere numeroasele exemple de corupție (e.g. 1, e.g. 2, e.g. 3, e.g. 4etc.). Având posibilitatea legală de a apela 112, serviciu făcut la standarde internaționale și monitorizat, am ales această variantă.

Motivele pentru care public mai jos sesizarea mea și răspunsul primit sunt:

  • poate fi re-folosită de persoane care se află într-o situație similară. Este mai productiv să-ți aperi drepturile decât să reacționezi pasiv-agresiv, plângându-te de pe margine că „toate merg prost în țara asta”, „oricum nimic nu s-ar schimba” etc.
  • cred că e important să-ți cunoști drepturile și să ți le aperi cu fermitate
  • cred că este de datoria fiecăruia să ceară sancționarea lipsei de profesionalism și a abuzului

Exemplu de sesizare/ petiție 112:

Buna ziua,

Subsemnatul ___, cu domiciliul in ___, formulez urmatoarea sesizare:

In data de ___, ora ___, localitatea ___, am semnalat prin apelarea 112 faptul ca ___detalii situatie___. Datorita orei si zgomotului produs, evenimentul intra sub incidenta legii 61/ 1991, republicata in 2011.

Operatorul/ operatoarea care a raspuns apelului a refuzat preluarea datelor si/ sau crearea unei legaturi cu organele de politie, spunand ca aceasta nu este o urgenta, desi situl 112.ro specifica „TULBURAREA LINISTII SI ORDINII PUBLICE” ca o urgenta http://www.112.ro/index.php?pag=10

Va solicit pe aceasta cale sa-mi comunicati in scris la adresa de email ____:

1. Un numar de ordine la aceasta sesizare
2. Lamurirea discrepantei dintre ce scrie pe situl 112.ro la capitolul urgente si refuzul operatoarei/ operatorului de a prelua informatiile
3. In baza art. 297 Noul Cod Penal, lamurirea daca actiunea operatoarei/ operatorului a fost una abuziva sau nu, avand in vedere mentionarea ca urgenta a tulburarii linistii si ordinii publice pe situl 112.ro
4. In baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, masurile care s-au luat fata de operator/ operatoare daca actiunile acesteia au fost abuzive

Va multumesc,
Prenume Nume

Răspunsul primit după patru zile sună cam așa:

„Urmare sesizării din (…) când ați apelat Serviciul de Urgență 112 pentru anunțarea evenimentului descris în email, vă facem cunoscut că din verificările efectuate au fost confirmate cele semnalate de dumneavoastră, acestea datorându-se modului neprofesionist de răspuns la solicitarea dumneavoastră.

Pentru eroarea comisă, operatoarea a fost sancționată potrivit prevederilor regulamentului disciplinei militare.

Cu sinceritate, regretăm producerea acestei situații neplăcute și vă informăm că toate aspectele de acest gen sunt prelucrate în cadrul unui amplu program de pregătire profesională a tuturor operatorilor din Centrele de preluare a apelului de urgență 112 pentru evitarea pe viitor a unor situații similare.”

Referințe

Articolul 297, Noul Cod Penal, Abuzul în serviciu. Infracțiuni de serviciu – http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-297

Legea nr. 61/1991, republicată în 2011, privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice – http://www.politiaproximitate.ro/legea_61.html

Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public – http://legislatie.resurse-pentru-democratie.or/544_2001.php

Serviciul de Telecomunicații Speciale – http://www.stsnet.ro/

Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență, 112 – http://www.112.ro/

Intrebarea unui politist: de ce sa ma implic?

Acum câteva zile discutam cu o cunoștință care lucrează în poliție. Îmi spunea că atunci când e în afara programului nu simte nevoia să intervină în situații în care sesizează diverse ilegalități. Că poate doi se bat, dar de fapt sunt prieteni, că cine stie ce pile are cel care circulă beat sau cine știe pe cine au în spate cei care organizează un concert pe bani, dar care nu dau bilete. Și că oricum aș lua-o, ar fi o pierdere de timp sau mai rău.

Argumentele mele contra au fost două. I-am explicat că trăiește în același oraș în care trăiesc și părinții lui, că plătește ratele la un apartament aici și că cel mai probabil își va întemeia o familie tot în acest loc. Dacă trece cu vederea un șofer beat acum, șanse sunt să se găsească șoferi beți și când copilul său va merge la școală sau când părinții săi vor trece strada sprijinindu-se în baston.

Mai rău decât atât ar fi că prin lipsa de atitudine creează în jurul său o cultură în care se auto-sabotează. „Inaction is a weapon of mass destruction” spune o melodie, iar un cunoscut psiholog, Philip Zimbardo, vorbește despre anturajul, sau contextul, care influențează individul. Ești media celor cinci persoane cu care îți petreci cea mai mare parte din timp, spune un proverb.

În experimentul Stanford Prison, tineri studenți au devenit aleatoriu pușcăriași pentru o săptămână sau gardieni responsabili cu siguranța celor din celule. Experimentul a trebuit oprit pentru că accelera spre un comportament abuziv din parte gardienilor, care aveau autoritatea. Similar este și binecunoscutul caz al închisorii Abu Ghraib, unde militari americani au fost acuzați de abuzuri asupra prizonierilor. În ambele cazuri răsturnarea de situație a venit din partea unei singure persoane care a avut tăria de caracter pentru a se opune majorității. În România e de actualitate cazul mamei care a făcut publică înregistrarea învățătoarei care abuza de situația financiară a părinților. Deși acest lucru se întâmpla de mult și la scară largă, un singur părinte a fost cel care a luat inițiativa. Unul singur!

Zimbardo propune doi pași pentru a lua atitudine: să acționezi atunci când alți oameni sunt pasivi și să acționezi în mod socio-centric. Același autor vorbește despre pașii care ușurează tranziția spre un comportament abuziv:

  • să faci primul mic pas fără a te gândi la consecințe: „e OK, nu-l sancționez de data asta, nu-i chiar așa de grav”
  • dezumanizarea – să-i privești pe ceilalți altfel decât ca semeni cu nevoi și idealuri similare
  • dezindividualizarea – să te privești pe tine ca parte dintr-un grup, spunând că responsabilitatea revine grupului și nu individului
  • difuzia responsabilității: „sunt și alții aici care ar putea să sune la poliție, de ce tocmai eu?”
  • obediența oarbă față de autoritate
  • a te conforma normelor unui grup fără a reflecta asupra lor
  • toleranța pasivă prin lipsă de acțiune sau indiferență

Îi spuneam amicului polițist că al doilea motiv pentru care ar vrea să ia atitudine ar fi că prin indiferență va crea în jurul său o cultură a indiferenței. Care se poate întoarce asupra lui când se va aștepta mai puțin, prin vocea unui coleg, a unui șef sau a unui membru al familiei care va spune „las-o, mă, nu-ți mai bate capu’, merge ș-așa”. Până când nu va mai merge.